In vederea acestui efort spiritual, cu sase duminici inainte de "urcusul final", Sfanta Biserica ne ofera tot atatea popasuri spirituale, in care vom afla, din cuvantul inspirat al Sfintei Evanghelii, care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplinim pentru a ne angaja in aceasta "calatorie spre cerul biruintei" si a o putea finaliza ca urmatori ai lui Hristos.
1. Prima conditie a acestei impreuna - calatorii cu Hristos o gasim exprimata in pericopa evanghelica a Duminicii lui Zaheu (Lc 9, 1-10). Drumul mantuirii nu-l putem incepe decat daca suntem cuprinsi de "foame si sete dupa Dumnezeu", adica daca-L simtim pe Dumnezeu ca pe o necesitate vitala. Nu este suficient sa-I cerem o simpla "ocrotire", pe care El o daruieste si asa tuturor creaturilor, prin Pronia divina, ci trebuie sa dorim, ca si Zaheu, sa-L vedem, sa ne daruim Lui, pentru ca noi sa fim ai Lui si El sa fie al nostru.
2. Porniti la drum, impreuna cu Hristos, avem nevoie de o credinta puternica, izvorata dintr-o inima smerita, dupa modelul oferit de Sfanta Evanghelie a Duminicii Cananeiencii (Matei 15,21-28). Femeia cananeianca, cerand Mantuitorului izbavirea fiicei sale de chinurile diovolului, si-a exprimat credinta in El ca Mesia, mai intai verbal , numindu-l pe Dansul: "Fiul lui David", iar apoi, prin act, inchinandu-I-Se, cu rugaciunea: "Doamne, ajuta-ma". Puterea credintei, invesmantata in haina smereniei, i-a adus vindecarea fiicei sale.
3. Legatura permanenta cu Dumnezeu, in calatoria vietii noastre, o intretinem prin rugaciune, si nu prin orice fel de rugaciune, ci printr-una smerita. Doua moduri de rugaciune, cu efecte diferite, ne ofera Evanghelia din Duminica Vamesului si a Fariseului (Lc 18, 10 - 14). Recunoscand propria noastra nimicnicie, in rugaciune, Il recunoastem pe Dumnezeu ca sursa si izvor al iubirii, in care suntem contopiti cu totii, pretuind valoarea aproapelui, fata de care nu te simti cu nimic mai bun.
4. Sfanta Evanghelie a Duminicii urmatoare, a Intoarcerii Fiului Risipitor (Luca 15,11-32), ne ofera modul prin care ne intoarcem in casa Parintelui Ceresc din exilul in care ne-a aruncat pacatul. Etapele intoarcerii fiului ratacit le gasim in Sfanta Taina a Pocaintei : - "venirea in sine", prin ascultarea de glasul lui Dumnezeu din om - constiinta, care va trezi astfel parerea de rau pentru pacatele savarsite si hotararea de indreptare. Urmeaza marturisirea pacatelor, in fata Parintelui de Sus, prin mijlocirea parintelui duhovnicesc, recunoscandu-ne vinovatia fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Primirea semnului iubirii parintesti - imbratisarea - si cel al impacarii - inelul in dreapta sa, imbracarea vesmintelor si masa bucuriei se vor realiza prin Sfanta Taina a Euharistiei, masa Imparatiei lui Dumnezeu.
5. Al cincilea popas il facem in Duminica Infricosatei Judecati, luand aminte la dreptatea Lui si la rasplatirea Lui cea dupa merit (cf. Matei 25,31-46). Daca sentinta Judecatii particulare, pe care o va primi sufletul fiecaruia, indata dupa moarte, este partiala si provizorie, aceea a Judecatii obstesti se va da si sufletului si trupului si va ramane definitiva. Judecatorul va fi Mantuitorul lumii, prin constiinta fiecaruia putandu-se vedea, ca intr-o carte deschisa, atat faptele personale, cat si consecintele acestora in urmasi. Criteriul judecatii va fi iubirea fata de aproapele nostru.
6. Inainte de a intra in ostenelile Postului Mare, dupa trecerea usoara spre nevointa prin Saptamana branzei, Duminica izgonirii lui Adam din Rai ne aminteste unde am fost randuiti de Creator si mai ales ce trebuie sa recastigam, cu ajutorul divin si cu efortul propriu. Tema acestei duminici este "iertarea" (cf. Matei 6,14-21), de care este conditionata impacarea noastra cu Dumnezeu, cum ne exprimam in Rugaciunea Domneasca: "si ne iarta noua greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri".
Iata, in cateva cuvinte, popasurile pregatitoare pentru calatoria noastra cu Hristos spre mareata Inviere.
IPS Dr. Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului
Comentarii