E liniste,o liniste ,ireala ,profunda in satucul de la poalele manastirii.Pana si clopotele tac desi e miezul zilei,nici vantul nu se simte ,iar cerul este albastru cum nu s-a mai vazut de mult timp.E sambata,dar nu orice sambata ,odata la un an ,aceasta zi aduce mai mult ca oricand in inima satenilor smerenie ,impacare si hranire sufleteasca ,este Sambata Mare,ajunul Invierii.Strabat ulitele satului ,iar cand trec pe langa gospodarii simt placutele miresme de copturi ,de bucate,de.. curat.Da ,curat..impecabil de curat.Fiecare in dreptul lui,pomii dati cu var pana la jumatate,stratul cu flori din fata portii,mirosul de pamant proaspat sapat.O femeie intre doua varste trece ulita cu doua caldari de apa ,raspunde la salutul meu adaugand zambind "o sa va mearga bine,v-am intampinat cu galetile pline"si fara sa am timp sa-i raspund ,dispare dupa o poarta mare cu cerdac .Un crampei din copilaria mea mi se deruleaza in fata ochilor,amintirile ma coplesesc iar din acest amalgam imi scapa o lacrima.Ma apropii de casa mea,sau ceea ce a ramas din ea,ating lemnul portii si ma cutremur,stiu ca nu mai am pe nimeni acolo,stiu ca ai mei nu mai sunt,dar totusi incerc sa ma impac cu acest gand.Degeaba,incerc de prea multi ani.Ma cuprinde dorul ,tremur , din tot corpul simt durerea.Nu am cui sa mai spun,cum o faceam odata strigand de la poarta"mama ,tata,am sosit,e Pastele,suntem impreuna"si asta ma copleseste.Ma indrept repede catre cimitirul satului,aici ma simt mai aproape de ei, iar odata ajuns langa crucile de lemn ,ma regasesc ...acasa .Incerc sa spun ceva,nu reusesc,ingenunchez si strang incet ,fir cu fir,iarba si maracinii de pe morminte,simt mirosul crud al pamantului.Rugaciunea porneste din instinct,ma rog pentru ei,pentru linistea lor,pentru familia care o au acolo,in cer.Stiu ca nu m-au uitat.Cuprind incet pamantul de pe morminte,il strang ,le cer iertare,iertare pentru faptul ca nu am fost langa ei,eram departe..foarte departe,in tari straine,straine de credinta,de familie ,de locul natal.Imi vine sa stau asa cu pamantul in brate toata viata.Imi dau seama ca este tarziu,pentru tot ,nu mai pot da timpul inapoi.Incet cu capul lipit de cruce le spun in soapta,"mama ,tata,am sosit,e Pastele,suntem impreuna din nou,pentru totdeauna"
E liniste,o liniste ,ireala ,profunda in satucul de la poalele manastirii.Pana si clopotele tac desi e miezul zilei,nici vantul nu se simte ,iar cerul este albastru cum nu s-a mai vazut de mult timp.E sambata,dar nu orice sambata ,odata la un an ,aceasta zi aduce mai mult ca oricand in inima satenilor smerenie ,impacare si hranire sufleteasca ,este Sambata Mare,ajunul Invierii.Strabat ulitele satului ,iar cand trec pe langa gospodarii simt placutele miresme de copturi ,de bucate,de.. curat.Da ,curat..impecabil de curat.Fiecare in dreptul lui,pomii dati cu var pana la jumatate,stratul cu flori din fata portii,mirosul de pamant proaspat sapat.O femeie intre doua varste trece ulita cu doua caldari de apa ,raspunde la salutul meu adaugand zambind "o sa va mearga bine,v-am intampinat cu galetile pline"si fara sa am timp sa-i raspund ,dispare dupa o poarta mare cu cerdac .Un crampei din copilaria mea mi se deruleaza in fata ochilor,amintirile ma coplesesc iar din acest amalgam imi scapa o lacrima.Ma apropii de casa mea,sau ceea ce a ramas din ea,ating lemnul portii si ma cutremur,stiu ca nu mai am pe nimeni acolo,stiu ca ai mei nu mai sunt,dar totusi incerc sa ma impac cu acest gand.Degeaba,incerc de prea multi ani.Ma cuprinde dorul ,tremur , din tot corpul simt durerea.Nu am cui sa mai spun,cum o faceam odata strigand de la poarta"mama ,tata,am sosit,e Pastele,suntem impreuna"si asta ma copleseste.Ma indrept repede catre cimitirul satului,aici ma simt mai aproape de ei, iar odata ajuns langa crucile de lemn ,ma regasesc ...acasa .Incerc sa spun ceva,nu reusesc,ingenunchez si strang incet ,fir cu fir,iarba si maracinii de pe morminte,simt mirosul crud al pamantului.Rugaciunea porneste din instinct,ma rog pentru ei,pentru linistea lor,pentru familia care o au acolo,in cer.Stiu ca nu m-au uitat.Cuprind incet pamantul de pe morminte,il strang ,le cer iertare,iertare pentru faptul ca nu am fost langa ei,eram departe..foarte departe,in tari straine,straine de credinta,de familie ,de locul natal.Imi vine sa stau asa cu pamantul in brate toata viata.Imi dau seama ca este tarziu,pentru tot ,nu mai pot da timpul inapoi.Incet cu capul lipit de cruce le spun in soapta,"mama ,tata,am sosit,e Pastele,suntem impreuna din nou,pentru totdeauna"
Comentarii